Dumnezeu a creat lumea în 6 zile. Administrația locală a reușit, în 6 ani, să ridice… un zid de sprijin. Și ce zid! Un monument al incompetenței, ridicat pe ruinele speranțelor celor care au crezut, naivi, că vor primi locuințe ANL în Bariera Puiești.
Dacă ar fi să scriem o carte despre acest proiect, titlul ar fi „Cum să promiți 120 de locuințe și să livrezi un gard”. În 2019, primarul Dumitru Boroș a cerut actualizarea dosarelor pentru viitorii beneficiari. Listele au fost înglobate în documente, speranțele oamenilor au fost atent clasificate, dar locuințele au rămas o ficțiune. Pe terenul destinat blocurilor ANL, singurele „locatare” sunt gunoaiele.
Campaniile electorale s-au derulat ca la carte: promisiuni, angajamente ferme, discursuri meșteșugite. Rezultatul? 120 de apartamente, anunțate triumfalist, au fost abandonate în faza unui zid de sprijin care sprijină… nimic. Nici primăria nu mai știe cine a câștigat licitația inițială. Dar ce mai contează? Firma câștigătoare a pus mana pe proiect, iar beneficiarii au rămas doar cu amăgirile.
Între timp, la acea vreme, primăria ne încuraja: listele sunt actualizate periodic, ba chiar sunt „consultabile”. Nu pe site, ci doar pentru cei „curioși”. Poate pentru a evita scandaluri similare cu cele generate de atribuirea terenurilor. Dar, de fapt, de ce atâta secretomanie? De ce se ascundeau lucrurile de ochii publicului? Poate pentru că numele de pe acele liste sunt mai interesante decât proiectul în sine?
Să nu ne amăgim. Povestea blocurilor ANL din Bariera Puiești este doar unul dintre multele exemple de promisiuni de campanie abandonate imediat ce voturile au fost numărate. Realitatea este tristă: bârlădenii au nevoie de locuințe, dar tot ce primesc sunt vorbe.
Dar ce contează că oamenii nu au un acoperiș deasupra capului? Important e că avem un zid de sprijin. Pentru administrația lui Dumitru Boroș, pare să fie suficient…