În Bârlad, după ora 17:00, mașinile de serviciu ale Primăriei devin niște creaturi misterioase. Unele dispar în neant, altele se transformă în vehicule „personale” și portbagajul plin de cumpărături.
Și totuși, legea e clară ca farurile de fază lungă: un autoturism de serviciu al unei instituții publice nu are ce căuta în fața blocului, dacă nu există un ordin de serviciu explicit, justificat și legat de activitate în afara programului. În lipsa acestuia, vehiculul bugetar trebuie să doarmă în parcarea instituției, nu la scară. La Primăria Bârlad, dacă te uiți în parcare noaptea, vezi cam două autoturisme. Restul sunt, probabil, „în misiune pe teren”. Teren viran, poate.
Ca să fie acoperiți, s-a scos rapid din pălărie o explicație: garajul subteran. Un spațiu mitologic, invocat de purtătorul de cuvânt al Primăriei, dar păzit doar de buruieni și praf, cel puțin așa pare la prima vedere. Porțile acestui „buncăr administrativ” par că n-au mai fost mișcate de luni bune… Dacă acolo sunt mașinile, atunci probabil s-au teleportat, pentru că urme de trafic nu sunt.
Așadar, dacă tot vorbim despre transparență, poate ar fi momentul ca Primăria să ne onoreze cu niște imagini de pe camerele de supraveghere, în care să vedem, nu-i așa, cum angajații deschid, trag, împing sau transpiră în fața porților grele de metal. Poate vedem și vreun ghinionist care a uitat combinația lacătului.
Interesant este că imediat ce am început noi, ca redacție, să fotografiem parcarea instituției și să punem întrebări despre modul în care se folosesc mașinile de serviciu, a apărut și reacția promptă: o achiziție, discretă dar fermă, de monitorizare GPS pentru 7 autovehicule. Costul? Exact 7.246,32 RON, conform platformei SEAP.
Soluția, pe hârtie, pare promițătoare:
„Achiziție servicii de monitorizare prin GPS flotă auto formată din 7 autovehicule (3 autovehicule vor avea instalat echipamentul IT12, 4 autovehicule vor avea instalat echipamentul de monitorizare IT14). Serviciile includ montajul echipamentului de monitorizare și abonamentul lunar”.
Să ne bucurăm? Nu prea repede.
Căci dacă aceleași persoane care parcau mașinile „la domiciliu” administrează acum și datele GPS, e ca și cum ai pune o vulpe să instaleze sistemul de alarmă în coteț.
Dacă aceste GPS-uri sunt puse doar „de ochii lumii” sau pentru a liniști eventuale anchete viitoare, rămâne doar o altă poveste cu funde albastre.
Întrebarea reală e următoarea:
Vor ține aceste măsuri? Sau totul a fost doar o reacție nervoasă la niște întrebări incomode?
Căci dacă Primăria vrea cu adevărat transparență, poate începe prin:
-
publicarea listei cu autoturismele monitorizate,
-
afișarea traseelor și justificărilor de utilizare în afara orelor de program,
-
și bineînțeles, o filmare cu deschiderea porților garajului. Din două unghiuri. Cu dată, oră și… fără pauze de editare.
Pentru că dacă legea e clară, dar practica e „flexibilă”, atunci avem o problemă de sistem, nu de GPS.
(Alex Mihăiescu)