Dacă dragostea de țară s-ar măsura în bani…

Written by on April 15, 2015

…atunci cele 3.000.000.000 de Euro trimise de emigranti doar in 2014 sunt dovada ! Trei miliarde care sunt pentru România mai mult decât valoarea investitiilor straine. Cei pe care cu dispret i-ati etichetat drept “capsunari” nu pun la tescherea tot ce câstiga. Impart cu familiile lor si implicit cu Tara. Din 2005 pâna in 2014, facând punte peste zece ani cu criza cu tot, noi, astia de suntem tratati ca hoinari ne-am facut responsabili de trimiterea a 44 de miliarde de Euro catre România.

 Exista dovada mai evidenta ca desi departe,muncim cu tara in suflet si impartim din câstigul nostru cu cei de-acasa ? In timp ce noi suntem principalul motor al investitiilor in tara noastra,cei de-acasa isi risipesc energia gasindu-ne noua bube-n cap. Nu noi suntem problema voastra,când o sa intelegeti !? Noi ne facem treaba infuzând miliarde,in timp ce voi ar trebui sa vegheati ca aceste miliarde sa nu ia calea mâinilor pofticioase. Suntem provocati sa ne intoarcem acasa, ca sa dovedim ca suntem solidari in suferinta cu poporul.

Românii care n-au trait nici in gând experienta emigratiei se infierbânta in judecati lipsite de informatie. Ce-i prea mult, strica ! E ca si cum ai palmui un luptator, un curajos, un indraznet ca a luptat,a fost curajos si a indraznit sa obtina mai mult ! Pentru ca asta suntem, noi, hulitii, niste luptatori ! Ni se reproseaza ca am cutezat sa ne facem viata din propriile decizii,chiar si in teritoriu nu tocmai prietenesc,de multe ori. N-am banuit ce ne asteapta si multi,de nevoie continuam printre straini desi nu ne-a iesit norocul in cale cum ne-am imaginat.

Daca ar fi asa cum ne considera unii,nepasatori la problemele poporului,alta ar fi fost atitudinea noastra. Plecând, n-am suferit o stergere a memoriei, a sentimentelor, a omeniei. N-am plecat de placere. Multi am fost impinsi sa taiem cordonul ombilical si sa “descoperim America”. Am plecat inlacrimati, cu teama de necunoscut si cu speranta ca norocul se va impedica de noi. Habar nu aveti câti s-ar intoarce chiar astazi, daca acasa ar fi de munca si nu am risca sa fim rapid inghititi in imensa masa a celor fara sansa.

Când au plecat, românii n-au intors spatele tarii lor. Stiu fratii nostri de-acasa in ce riscuri ne-am bagat din primul an,din primul val de emigranti ? Timpul, intrarea tarii in Uniunea Europeana a rezolvat tratarea noastra ca forta de munca la kilogram. Ceea ce nu stiu cei din tara sunt fapte care par desprinse din filme. Unora dintre noi inca li se mai iau pasapoartele de catre cei care le ofera de lucru. Cei care fac asta sunt de multe ori tot români. Asa incepe dependenta, sclavia moderna.

Nu doar Sicilia, nu doar Italia exceleaza in multiple cazuri de violenta extrema. Patroni care ii executa pe muncitorii români, patroni care violeaza lucratoarele românce… Emigranti ucisi, emigranti impuscati in picioare,femei care fac avorturi pe banda rulanta… Emigranti sechestrati, cazati claie peste gramada, precum sclavii de pe galere muncesc la cheremul celui care a promis marea cu sarea si ofera chin si disperare.

Emigranti care locuiesc laolalta cu animalele in grajduri, care muncesc 18 ore si care la sfârsitul lunii primesc nesimtita suma de 400 de Euro. Emigranti descoperiti, din fericire de autoritati, care au descris ce-au vazut ca scene desprinse din scenele filmelor de groaza : oamenii dormeau pe jos, in frig si intuneric, intr-o incapere fara geamuri, erau batuti cu bâte si sabii, primeau o singura data pe zi pâine uscata si apa.

Unii emigranti au fost gasiti umpluti de excremente pentru ca nici nu aveau, nici nu li se permitea sa poarte altceva de catre patronii lor. Multi, fiind prea slabiti nici sa fuga nu mai aveau putere… Povesti la fel din tari diferite : Portugalia, Italia, Anglia, Spania…Ne mai invidiaza careva, aud ?!


Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Current track

Title

Artist

Background