Povestea gazului metan… și povestea acelor oameni

Written by on April 29, 2015

Inginer Diomid Nastase

“In anii ´80, pe când eram director general, a incoltit ideea de a introduce gazul metan la cuptoarele de la Forja. In timpul verii…mai era, cum mai era, dar iarna oamenii munceau in niste conditii groaznice din cauza fumului de la pacura care se folosea drept combustibil. Toti erau negri ca dracii!

Nici macar unul dintre cei care alcatuiau consiliul director nu au crezut ca as putea reusi ! Aveau si de ce… trebuia obtinut un Decret prezidential, aprobat, desigur de Ceausescu, care sa permita o racordare la gazul metan. Ca un facut, exact in acea vreme, Elena Ceausescu interzisese orice racordare !

Nici la ministerul nostru,al constructilor de masini,nu m-a sprijinit nimeni, nici altundeva…Era o problema foarte serioasa si spinoasa in acelasi timp. Nici nu speram sa fiu ajutat ! Totusi, tacit, am fost sfatuit cum sa intocmesc dosarul, unde sa-l prezint spre consultare si aprobare…In spatele acestor sfaturi a fost tot timpul cineva care cunostea Fabrica noastra, care achizitionase de-a lungul timpului rulmenti de la noi si care, printr-un concurs de imprejurari, ajunsese consilierul Presedintelui Ceausescu.

Parca ma vad plecând la Bucuresti cu un dosar bine intocmit,parca vad membrii comisiei ministeriale de investitii nationale… si imi amintesc cum au inceput ei sa taie,sa mai scoata din volumul investitiei ! Atunci le-am spus ca noi, la Rulmenti, incalzim de doua ori piesele, o data la forjare si a doua oara la laminare…se pare ca asta i-a convins si au dublat valoarea investitiei…dar,desigur,nu le spusesem tot adevarul pentru ca nu toate piesele erau supuse acestui proces…dar am simtit ca sosise un moment crucial, ca trebuia sa incerc orice imi statea in putere ca sa obtin o decizie pozitiva. Si am obtinut-o ! Povestea inca nu se terminase : urma Decretul prezidential !

Aici a intevenit acel consilier prezidential…el a intocmit decretul si…l-a pus intre celelalte decrete care fusesera discutate si aprobate de comisii…Ceausescu a semnat fara ezitare !

Doar ca mai trebuia facut ceva : sa gasim solutia prin care sa oferim si bãrladenilor posibilitatea folosirii acestei investitii. Neavând voie sa scoatem investitia din incinta Fabricii…am obtinut aprobarea de a racorda caminele de nefamilisti de peste drum, motivând, pe drept cuvânt, ca acolo locuiesc salariatii nostri…”

“Toate intâmplarile sunt cum sunt, mai importante sau mai putin importante dar fără oameni cred ca ele nu rămân decât niste vorbe goale. O sa va spun ca oamenii de atunci, cei cu care am lucrat eu, erau mai buni, mai sufletisti.

Dupa cum stiti, Fabrica sustinea financiar echipa de rugby. Ma aflam in consiliul director si intr-una din sedinte trebuia sa facem rost de bani tocmai pentru aceasta echipa. In acelasi timp, de la conducerea unui camin de copii orfani din Bârlad a venit rugamintea de a-i ajuta sa se mute intr-un sediu nou. Le trebuiau tot felul de piese de mobilier si de viata sociala. Mare mi-a fost mirarea, când a doua zi am fost informat ca s-a strâns o suma de 10 ori mai mare decât o strângeam in cazul echipei de rugby ! Nu ca nu-i cunosteam pe oamenii cu care lucram, dar m-a surprins placut atitudinea lor pentru astfel de cazuri, chiar daca nu erau legate de Fabrica. Si vreau sa cred ca timpul nu i-a schimbat !”

Asa ca, daca astazi in casele bârladenilor exista acest confort dat de existenta retelei de gaz metan care vine dinspre Fabrica de rulmenti…sa-i multumim acestui om, Diomid Nastase caruia i-am gresit si care este simbolul adevarat al oamenilor de caracter din Fabrica !



Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Current track

Title

Artist

Background