„Balena Albastră”, un fenomen tot mai des mediatizat în ultima vreme și tot mai îngrijorător pentru toți părinții din țara noastră, care se tem ca nu cumva acest joc să le capteze atenția propriilor copii.
CE ESTE DE FAPT „BALENA ALBASTRĂ”?
Deși informațiile care circulă în mediul online nu sunt toate verificate sau credibile, o mare parte din ele fac referire la acest joc ca fiind o aplicație. Total greșit. BALENA ALBASTRĂ nu este o aplicație software și nici un program care se instalează în dispozitivul cuiva, cum ar fi: telefon, laptop, tabletă sau PC. Este de fapt o provocare care cuprinde un număr de 50 de sarcini, pe care un ghid (sau călăuză!) le dă prin intermediul unor mesaje de tip chat sau SMS.
CUM AJUNG SĂ JOACE ADOLESCENȚII „BALENA ALBASTRĂ”?
Jocul sau provocarea, a luat ființă pe o rețea de socializare din Rusia unde Filip Budeikin (21 de ani) a creat opt grupuri pentru a strânge câți mai mulți „urmăritori”. Între anii 2013 și 2016 acesta a lansat provocarea BALENA ALBASTRĂ, lui alăturându-se foarte mulți tineri pe post de „ghizi” sau „călăuze” care aveau rolul de a racola și da spre îndeplinire sarcinile terifiante. Chiar și după ce a fost arestat Filip Budeikin, în noiembrie 2016, ceilalți „adepți” ai săi au continuat să practice această provocare.
De regulă, cel care vrea să intre în joc trebuie să-și facă un cont pe respectiva rețea de socializare și să aștepte să fie contactat de unul din ghizi. După primul contact, ghidul îi cere adeptului să-i furnizeze adresa, numărul de telefon, o copie după o carte de identitate (în cazul în care minorul nu dispune de așa ceva, i se cere fotografierea Cărții de Identitate a unui părinte). După ce ghidul se asigură că adeptul a înțeles că toate acestea vor fi verificate (deși în realitate nu este așa!) îi cere să confirme cu webcam toate cele furnizate, după care începe jocul.
Provocarea conține 50 de sarcini pe care ghizii le dau într-o ordine aleatoare celor care intră în joc, sub formă de misiuni prin care se li impune să sară de pe diferite clădiri sau chiar să-și taie venele. Ghidul nu va da o a doua misiune decât după ce primește o fotografie în care se vede clar fizionomia adeptului și sarcina dusă la îndeplinire.
DE CE SE SIMT COPIII AMENINȚAȚI?…
Acești ghizi mizează de fapt pe naivitatea copiilor care supraevaluează pericolul care le este indus prin mesaje de genul: „Odată ce ai intrat, nu mai poți da înapoi! Am adresa ta și le pot face rău părinților tăi dacă nu mergi mai departe!”. Cei mai mulți copii clachează la astfel de amenințări și gândul că cineva le spune că vine și le asasinează familia și apropiații, îi fac să continue de frică.
Psihologii spun că vulnerabilitatea celor mici este intens speculată de astfel de indivizi și că practic ei merg la sigur atunci când simt slăbiciunile copiilor.
„Dacă un copil care ia o notă mică la școală devine imediat neliniștit, dat fiind că părinții l-au „amenințat” cu confiscarea telefonului mobil sau cu interzicerea ieșirii la joacă cu prietenii, imaginați-vă teama lui atunci când este amenințat cu moartea celor dragi. Este un factor puternic emoțional care dă stări de confuzie și duce la blocajul raționamentului celui mic. Acesta nu mai anunță familia despre pericol și crede că dacă va face ce i se spune, totul va rămâne secret. În cele din urmă ajunge să creadă că întreaga responsabilitate e doar a sa, întărită și de „comenzile” ghidului și există riscul să ajungă în punctul maxim de a claca, cum dealtfel s-a întâmplat în cele peste 100 de cazuri”, a precizat psiholog Cătălina Botez, pentru BDB News.
CE SE RECOMANDĂ ÎN ASTFEL DE CAZURI?
Psihologii recomandă prudență în cazul părinților și o atenție mai amănunțită în ceea ce privește comportamentul copiilor. Trebuie urmărită orice schimbare de comportament și trebuie ținut cont și de faptul că uneori copiii sunt cei mai buni „actori” când au tendința de a ascunde ceva. Există întotdeauna mici semne care trădează un comportament simulat și dacă un părinte își cunoaște copilul, va ști că ceva e în neregulă.
Dacă există vreo suspiciune că propriul copil ar fi intrat în jocul respectiv, nu îl abordați în mod brusc și nicidecum pe un ton aspru. Vorbiți-i pe un ton calm și explicați-i cât se poate pe înțelesul său că familia este cea care oferă siguranța și că oricine pune în pericol pe altcineva este pedepsit de lege.
Pentru că adolescenții tin la intimitatea lor, nu-i controlați telefonul în mod „brutal”. Găsiți un motiv, să sunați de pe telefonul său pe cineva, apoi in toiul conversației părăsiți camera și verificați în mod discret dacă există mesaje suspecte.
Verificați constant dacă pe corpul său au apărut răni sau zgârieturi sub forme de litere, cifre sau animale.
Nu în ultimul rând, dacă aveți cunoștință că cineva este implicat în acest joc, încercați să-i anunțați familia.
Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!