De ceva vreme, prin birourile unor primari și politicieni s-a instaurat o nouă modă: negarea realității. Presa? Nu există! Critica? Un moft! Tot ce nu este odă în vers alb dedicată mărețelor realizări ale administrației locale e, evident, o invenție malefică a unor „dușmani ai poporului”. Iar dacă vreun jurnalist îndrăznește să nu-și ia notițele cu cerneală roz și inimioare desenate pe margine, brusc devine inamicul numărul unu.
Un exemplu ilustrativ este însuși primarul Bârladului, Dumitru Boroș, care pare să fi descoperit că, în lipsa laudelor continue, presa pur și simplu încetează să existe. Formula magică? „Nu există presă, nu se mai face presă.” Puf! Și gata! Dacă cineva îndrăznește să critice administrația, înseamnă că nu e jurnalist, ci agitator. Dacă nu pupi inelul puterii locale, nici măcar nu exiști. Simplu, nu?
Din nefericire, această atitudine nu este o excepție, ci aproape o regulă în rândul celor care confundă funcția publică cu tronul regal. Mulți politicieni sunt convinși că mass-media are un singur scop: să le lustruiască imaginea și să le cânte ode mai ceva ca menestrelii medievali. Iar când presa își face meseria – adică informează, investighează și critică – devine brusc „toxică”, „neprofesionistă” sau, și mai ales, „inexistentă”.
Adevărul este însă altul: presa locală este etalonul democrației. Ea este cea care reflectă realitatea direct din stradă, din cartierele lăsate de izbeliște, din spitalele fără medicamente și din școlile unde copiii îngheață iarna. Este vocea celor care nu au acces la microfoanele puterii. Și, fie că e mai bine sau mai prost făcută, libera exprimare nu trebuie condiționată de gradul de lingușeală oferit edililor. Pentru că nu presa există pentru politicieni, ci politicienii pentru oameni.
Așa că domnilor primari, domnilor politicieni, dacă vreți o presă care doar să vă aplaude, aveți două variante: fie vă angajați proprii „ziariști de curte”, fie deveniți suficient de competenți încât să nu mai aveți nevoie de pupături în dos pentru a părea performanți. Până atunci, presa există. Și vă vede.
(Alex Mihăiescu)