206.238 de lei. Atât costă semaforizarea unei singure intersecții din Bârlad. Aproape 42.000 de euro pentru câteva becuri colorate, un stâlp și un soft care, cu puțin noroc, chiar funcționează. Eficiența? Se măsoară, ca de obicei, în contul firmei executante.
Pentru cetățeanul de rând, obișnuit să-și rupă mașina prin gropi sau să-și plătească singur tratamentele în spitale „modernizate pe hârtie”, această sumă ar trebui să ridice întrebări. Dar nu, nu despre utilitatea semafoarelor — nimeni nu contestă nevoia unei circulații fluide. Întrebarea reală este: de ce atât de mult? Și pentru cine?
Costuri umflate
Un semafor standard, cu echipamente moderne, senzori, camere și software de control, costă undeva între 8.000 și 15.000 de euro în orașele europene. Cu tot cu montaj. Bârladul, însă, intră direct în liga scumpă — 42.000 de euro pe intersecție, în condițiile în care în ultimele luni semafoarele au apărut ca ciupercile după ploaie.
S-a întrebat cineva dacă s-au analizat real costurile de materiale, de manoperă, de mentenanță? Există vreun barem legal sau deviz justificativ consultat de Consiliul Local? Sau decizia a venit pe repede înainte, pe modelul „semnați aici, că ne prinde sfârșitul de mandat”?
Pentru contribuabil, răspunsul e clar: nu e loc de întrebări când contractele curg, iar transparența e o glumă proastă.
Cine montează? Și mai ales: de ce tocmai ei?
Dacă ne uităm atent la firma executantă — aceeași în mai multe intersecții — observăm că, printre acționari, se regăsește un nume cunoscut opiniei publice. Un om de afaceri condamnat penal, într-un dosar greu: retrocedările ilegale din Constanța. Da, acel dosar, cu Mazăre, vile pe plajă și milioane pierdute din patrimoniul statului.
Acum, acest „veteran al combinațiilor imobiliare” își reface traseul financiar prin contracte publice. Coincidență? Greu de crezut.
Pentru că la o privire rapidă pe SEAP, firma pare a fi nelipsită în localități dominate de PSD. De la Constanța la Vaslui, se conturează un traseu predestinat: când partidul deschide culoarul, clientul fidel intră cu proiectul.
Să fie o coincidență că autoritățile locale bârlădene, cu carnet de partid și discurs „pro-europenist”, aleg tot această firmă, cu trecut penal și carnet de client politic?
Sau poate e un ordin pe linie de partid: „Aduceți firma, că știe treaba și împărțim frățește”.
Unde e explicația pentru cetățean?
Semafoarele nu sunt răul. Dar modul în care sunt contractate, plătite și justificate — da. Nu există niciun comunicat al Primăriei care să explice costul. Nicio dezbatere publică. Niciun raport detaliat.
Transparența este, ca de obicei, pe avarii.
Dar cetățeanul nu mai poate fi tratat ca un spectator la propria cheltuială. Nu mai merge cu explicații vagi și proiecte de infrastructură făcute „pentru binele comunității”, în timp ce adevăratul bine stă în conturile firmelor prietene.
„Vom semaforiza tot orașul!” spunea primarul Boroș. Dar întrebarea e: cu cât? Și mai ales, pentru cine bate verdele?
Pentru noi — cetățenii — sau pentru rețelele de partid și „afaceriștii cu dosar”?
Noi, suntem pe fir. Săpăm. Revenim.
(Alex Mihăiescu)