Scrisoare pentru un străin: România mea, e altfel decât știi!

Știu că România mea pare altfel în ochii tăi, pentru că așa ai văzut la televizor, în documentarele și reportajele acelea în care apăreau femei cu părul împletit în cozi și cu batic in cap, care dormeau alături de copii și bărbați în parcurile centrale din orașul tău.

Știu dragă străinule, că te-ai obișnuit să vezi doar „tuciurii” care vin în țara ta și cer ajutor de la stat, fără să muncească în schimb și care se bat cu pumnul în piept că România nu vrea să facă nimic pentru ei. Aceiași pentru care noi muncim aici acasă și le ținem „calde” ajutoarele sociale pentru când se întorc.

E greu de crezut pentru tine dragă străinule, să crezi că și noi avem curent electric, că și la noi sunt blocuri înalte, civilizație, orașe frumoase și oameni buni. Și noi avem copii, la fel ca ai tăi, frumoși și deștepți, ce se joacă și trăiesc în țara asta frumoasă, plină de aer curat, atât cât ne-a rămas.

Nu trebuie să te miri atunci când auzi că și la noi există blocuri, șosele, mall-uri și chiar școli. Da. Avem școli dragă străinule, unde mergem, învățăm și devenim medici, ingineri, pe care mai târziu țări precum a ta ne plătesc pentru perseverența și seriozitatea de care dăm dovadă.

Cum de ce, TU, străinule, nu știi toate astea?!? Pentru că tu mereu ai văzut ceea ce au vrut alții să vezi.

În goana după rating, televiziunile și ziarele noastre se bat la propriu câteodată să aducă în prim-plan senzaționalul. Și cum altfel s-o facă, decât cu aceleași personaje pe care ți le-am descris mai sus: cei pe care îi vezi cerșind în orașul tău, aici la noi sunt „modele naționale”.  

Vrei să vezi cum suntem noi? Deschide televizorul și schimbă canalele… Peste tot ai să vezi poveștile lor, peste tot ai să-i vezi invitați și cum se bălăcăresc în toate modurile posibile…

Televiziunile și în general presa noastră uită că adevarata imagine ei ne-o fac. Că de fapt privitorul vede ce vrea fotograful să vadă.

Adevăratele noastre valori sunt trecute cu vederea sau lăsate la fundul sacului. România mea, dragă străinule, e plină de copii deștepți, e plină de tineri cu idei și oameni cu minți strălucite. Și mă tem că nu ai să afli de ei prea curând, încă nu suntem la nivelul unui popor care trebuie să vrea să-și promoveze cu adevărat oamenii valoroși.

Degeaba încearcă acum unii, dragă străinule, să dreagă greșelile făcute…  Îi vedem cum fac campanii de spălare a imaginii noastre, a românilor, cum  ne prezintă  ca pe cei mai cuminți și cei mai muncitori… iar după cinci minute o iau de la capăt cu promovarea de non-talente…  E ca și cum te-ai purta frumos cu un copil doar în văzul lumii, dându-i dulciuri și alintându-l… apoi, imediat plecați musafirii și rămas singur, bătut și înfometat.

România mea, dragă străinule, e o țară precum a ta: unde natura și omul trăiesc în armonie, unde apa și cerul fac valuri și nori ca oriunde altundeva. Nu ne deosebim cu nimic. Poate doar cu felul de a vedea lucrurile, ordinea lor. Sper ca într-o zi, dragă străinule, ai mei români să înțeleagă cursul firesc al naturii și că izvorul e locul de unde vine apa, nu unde se varsă…

Semnează: M. R. – un bârlădean stabilit în Londra

Tu cum ai completa scrisoarea? Lasă comentariul tău mai jos.