Primarul Bârladului, prins în propria capcană administrativă. Cum a ajuns Dumitru Boroș să fie obligat să anuleze o hotărâre care nu trebuia să existe

Când administrația locală se joacă de-a normele, iar rezultatul riscă să dea foc întregii piețe comerciale, cineva tot trebuie să stingă lumina. De data aceasta, pompierul de serviciu a fost Prefectura Vaslui, care a făcut ceea ce Consiliul Local Bârlad nu a reușit să facă: să pună piciorul în prag în fața unor hotărâri care, potrivit instituției, nu doar că sfidează legea, ci sfidează și bunul-simț administrativ.

Primarul Dumitru Boroș se află acum într-o poziție stânjenitoare: a fost nevoit să constate că Hotărârea privind programul magazinelor și condițiile aberante impuse non-stopurilor nu doar că nu se susține legal, dar riscă să transforme orașul într-un experiment comercial cu dedicație. Un experiment în care, întâmplător sau nu, unii ar fi câștigat, iar alții ar fi fost scoși din joc.

Hotărâri fără susținere legală, dar cu efecte foarte convenabile pentru unii

HCL nr. 34/2024 prevedea că magazinele pot funcționa cel târziu până la ora 22.00, iar non-stopurile doar dacă sunt la minimum 50 de metri de blocuri. Totul, într-un oraș în care densitatea urbană este o realitate extrem de bine cunoscută.

Modificarea propusă luna trecută de primar cobora limita la 12 metri, dar menținea logica discutabilă: dacă vrei să funcționezi non-stop, fă bine și mută-te undeva unde nu locuiește nimeni. Adică nicăieri, dacă ne raportăm la harta Bârladului.

Consilierii opoziției au taxat inițiativa ca fiind “aberantă”. Prefectura a confirmat: nicio autoritate locală nu are dreptul să impună prin hotărâre condiții care restrâng libertatea economică. Programul magazinelor este decis de operator, nu de primar, nu de consiliu local.

Ordonanța 99/2000 e clară. HCL-ul, în schimb, nu prea.

“Nu s-a știut”? Greu de crezut. “Nu s-a vrut”? Poate. “A vrut altcineva”? Asta e întrebarea care circulă prin oraș

Cum să nu știe un primar-avocat, un jurist al Primăriei și un secretar de municipiu că o hotărâre de consiliu nu poate depăși legea? Cum să nu îți dai seama că distanțele impuse magazinelor sunt, efectiv, lipite cu scoci pe codul administrativ?

Rămâne explicația pe care mulți bârlădeni o discută pe la colț de bloc: poate că proiectul n-a fost atât despre liniștea locatarilor, cât despre liniștea altcuiva. Conform unor surse neoficiale, ar fi existat interesul ca un anumit apropiat al administrației să poată deschide un non-stop într-o zonă în care deja funcționează unul. Dar dacă îl “deranjezi” pe cel existent cu distanțele impuse, se rezolvă problema rapid.

Acestea sunt doar discuții și supoziții ale oamenilor, dar ele prind contur într-un oraș în care astfel de practici au mai fost suspectate.

Prefectura intervine și pune pe masă ce Primăria a ascuns sub ea

Prefectul Eduard Popica a arătat limpede motivele pentru care hotărârea nu poate rămâne în vigoare: îngrădirea libertății economice, discriminarea între comercianți, lipsa transparenței decizionale, nerespectarea procedurilor obligatorii de consultare publică.

Pe scurt: hotărâri luate peste lege, peste procedură și, probabil, peste bună-credință.

Pentru că primarul nu a introdus anularea lor pe ordinea de zi, Prefectura a mers în instanță. Primul pas spre normalitate, într-un oraș în care normalitatea este încă la stadiu de proiect.

Întrebarea care arde: de ce a dormit Primăria un an pe o hotărâre de Consiliu Local și s-a trezit abia acum?

HCL din februarie 2024 era validată deja în vechea prefectură. Dacă era atât de importantă liniștea blocurilor, de ce nu a aplicat-o Primăria atunci? De ce nu a închis magazinele non-stop care nu respectau distanțele impuse? De ce abia acum?

Poate pentru că abia acum, potrivit zvonurilor, un anumit proiect comercial avea nevoie de un brâu de protecție împotriva concurenței.

E doar o întrebare. Una necesară.

Concluzia? În Bârlad, comerțul de noapte nu doarme. Doar administrația

Primarul Boroș va trebui să anuleze o hotărâre pe care a susținut-o cu insistență, ca si pe cea în care a militat vehement și foarte excitat pentru vânzarea unei bucăți din terenul de rugby. Va trebui să accepte că nu toate proiectele ambalate în retorica “grijii pentru cetățean” sunt legale doar pentru că sunt formulate frumos, pe scheletul unor pledoarii avocățești expirate, de pe timpul lui Pazvante Chiorul.

Iar bârlădenii merită magazin non-stop nu doar pentru că le e foame sau sete la 3 dimineața, ci pentru că libertatea economică nu poate fi sacrificată pentru confortul câtorva favoriți.

Prefectura a făcut ce trebuia. Instanța va decide restul. Iar primarul Boroș va rămâne cu lecția administrativă pe care probabil o știa deja: legea nu e opțională. Nici măcar atunci când deranjează planurile unor apropiați. Se știe care.

(Alex Mihăiescu)