Sunt deja câțiva ani buni de când scriu despre administrații locale, traseisme politice, orgolii, bătăi în ușă și, mai nou, bătăi aproape consumate pe marginea pupitrului de consiliu local. Dar puține episoade au fost mai teatral-tragi-comice decât ceea ce se întâmplă în aceste zile în primăria Bârladului, cu primarul Dumitru Boroș în rolul principal – un Hamlet cu carnet de partid roșu proaspăt, dar cu suflet liberal neliniștit, flancat de doamne de fier și sfătuitori de criză.
Povestea începe, aparent banal, într-o zi de luni – 28 aprilie – cu ședințele de comisii în Primăria Bârladului.
Numai că, în loc de chestiuni administrative obișnuite, s-a desfășurat o repetiție generală pentru un spectacol al disfuncționalității politice. Într-un gest care miroase a frică de transparență și control obsesiv al imaginii, consiliera Carmen Dima, secondată de fosta viceprimăriță Ana Maria Vintilă, au încercat să pună zăvorul pe ușile deschise ale democrației. Să nu intre presa, să nu vadă lumea, să nu se afle.
Dar s-a aflat. Și ce s-a aflat, l-a scos din minți pe primarul Boroș. Sursele spun că în spatele ușilor închise – dar, iată, nu și a gurilor – edilul s-a arătat profund frustrat de „scăpările” presei. Nu că realitatea ar fi problema, ci faptul că lumea a aflat-o. Să fie clar: nu-l deranjează opoziția din propriul partid, ci că cineva a avut îndrăzneala să o scrie!
Și a venit ziua de marți, ședința de Consiliu Local.
Acolo, în văzul tuturor, ce era până atunci murmur de culise s-a transformat în scandal în toată regula. Consilierii din PSD – partidul în sânul căruia Boroș a aterizat ca o cioară albă dinspre PNL – au început să-i conteste deciziile, tonul, direcția. Unii spun că l-au pus la punct. Alții, că doar i-au reamintit: ești aici cu împrumut. Dar momentul culminant a fost după ședință, când, conform martorilor, între primar și consilierul Mircea Leonte s-a consumat o ceartă dură, presărată cu cuvinte grele, din categoria celor pe care nici microfoanele ascunse nu le pot reda fără să pocnească de rușine.
De ce toată această tensiune?
Răspunsul stă în chimia imposibilă dintre două lumi: Boroș și-a adus gașca din PNL – o trupă de „trădători” bine intenționați, dar cu foame mare de funcții și recunoaștere. Ăia care nu mai prindeau funcție nici dacă se transformau în prize. Așa că s-au gândit: hai să intrăm în PSD ca-ntr-un mall, și să cerem: „Un post de director, vă rog, și o consilieră la pachet.”
Dar PSD-ul e ca o familie disfuncțională. Dacă n-ai crescut în casa lor, nu pui mâna pe telecomandă. Nu contează că ești primar. La ei, Solomon e comandantul vasului, iar Boroș e ăla care s-a urcat din greșeală, crezând că-i în croazieră.
Boroș a vrut să fie șeful unei oști care nu l-a acceptat niciodată ca general.
Crezând că funcția e suficientă pentru loialitate, a subestimat memoria de partid, vanitatea consilierilor și, mai ales, orgoliul celui care i-a permis să-și schimbe haina.
Finalul? Nu va fi unul spectaculos, dar va fi lent și dureros. Dom’ Boroș, un sfat prietenesc: ori intrați cu totul în PSD, cu sufletul, cu mintea și cu telecomanda lăsată lui Solomon…
Ori ieșiți pe ușa principală, elegant, cu demnitate și-un discurs memorabil: „Am fost primar. Acum sunt… influencer pe Facebook. Rămâneți cu bine!”
Politica locală e rară artă a răzbunării. Iar în Bârlad, se joacă piesa perfectă.
(Alex Mihăiescu)
Boroș spune că devine independent dacă Solomon nu-și stăpânește oamenii