Astăzi e Ziua Libertății Presei. Ziua în care ni se spune că suntem pilonul democrației, câinele de pază al societății, vocea cetățeanului și alte metafore uzate, bune de postat pe Facebook, între un citat motivațional și o poză cu o cafea. Dar realitatea din redacții miroase a altceva: a clauze de neagresiune ambalate în parteneriate media, a guri închise cu fonduri de promovare instituțională și a știri transformate în afișe electorale cu titlu de breaking news.
Am intrat în presă pentru că voiam să scriu adevărul. Nu „versiunea cu buget”, nu comunicatul rescris „ca să sune frumos”, nu reportajul despre cât de bine merge economia într-un județ unde primarul a înlocuit coșurile de gunoi cu pancarte cu fața lui. Voiam să scriu despre ce nu merge. Să fiu microfonul ăla prin care oamenii pot urla, sperând că, într-o zi, se va auzi și în urechile alea bine astupate de la etajul întâi al clădirii administrative.
Dar în ultima vreme, dacă nu scrii laude, nu ești jurnalist. Ești „hater”, „frustrat”, „n-ai înțeles proiectul”. Dacă ai curajul să întrebi de ce costă un bec aprins 40.000 de euro, ești „negativist”. Dacă refuzi un contract cu Primăria pentru că n-ai chef să publici știri despre cum s-au tuns bătrânii gratuit de Paște, ești „necooperant”.
Contractele de colaborare cu instituțiile publice – căci da, presa de azi nu se mai vinde la chioșc, se facturează la buget local – vin la pachet cu ceva subtil: clauza de tăcere. Nu scrii de rău. Nu pui întrebări. Nu insiști. Pentru fiecare virgulă critică, dispare un parteneriat. Pentru fiecare anchetă, dispare un salariu. Așa că se scrie mai bine despre festivalul florilor decât despre florile din contractele de achiziții.
Și totuși… unii mai țin steagul sus. Sunt colegi – puțini, dar încă vii – care nu se aliniază. Care fac teren. Care refuză banii cu miros de campanie. Care cred că jurnalismul e, în esență, un act de insolență civilizată.
Azi, lor le spun: mulțumesc. Pentru că voi sunteți presa. Nu microfonul care cântă ode, ci cel care strigă adevărul. Și da, azi e Ziua Libertății Presei. Nu Ziua Presei Finanțate. Nu Ziua Presei de Fațadă. Ziua presei vii. Cât timp vom mai fi.
La mulți ani, vouă. Celor care încă mai știți că pixul e mai greu decât orice contract.
(Alex Mihăiescu)