Cum au ajuns achizițiile medicale să funcționeze după reguli proprii

Raportul Curții de Conturi privind achizițiile de materiale sanitare la Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” din Bârlad descrie o administrație în care procedurile legale sunt tratate mai degrabă ca recomandări opționale.

Documentul oficial arată că modul în care au fost planificate și derulate achizițiile publice ridică serioase semne de întrebare privind responsabilitatea conducerii spitalului și controlul exercitat de autoritățile locale care administrează instituția.

Curtea de Conturi nu a folosit eufemisme: concluzia auditului este opinie contrară, una dintre cele mai severe concluzii posibile într-un raport de audit public.

Achizițiile începeau fără reguli clare

Prima problemă indicată de auditori apare chiar la baza sistemului: planificarea achizițiilor.

În mod normal, fiecare instituție publică trebuie să stabilească exact ce cumpără, cât costă și pe ce bază. La Spitalul din Bârlad, aceste reguli au fost aplicate superficial.

Programele anuale de achiziții nu conțineau toate elementele obligatorii, iar necesarul de produse era stabilit fără estimări serioase sau fără analiză de piață. Într-o instituție care cheltuie milioane de lei pe materiale medicale, astfel de practici nu pot fi catalogate drept simple scăpări administrative.

Responsabilitatea pentru această planificare aparține conducerii spitalului și compartimentului de achiziții.

Citat din raport:

„programele anuale ale achizițiilor publice pentru anii 2024-2025 nu cuprind în toate cazurile informațiile obligatorii, respectiv codul unic de identificare a fiecărui obiect de contract pentru care se derulează proceduri de atribuire.”

„referatele de necesitate nu conțin estimarea valorii achizițiilor fundamentată în urma unei cercetări a pieței ori pe bază istorică sau din SEAP.”

Transparența, o noțiune ignorată

O altă obligație legală ignorată de spital a fost transparența achizițiilor.

Legea obligă instituțiile publice să publice periodic informații despre planurile de achiziții în SEAP, astfel încât procedurile să poată fi urmărite public.

Curtea de Conturi a constatat că această obligație nu a fost respectată. În lipsa acestor informații publice, monitorizarea modului în care sunt cheltuiți banii devine aproape imposibilă.

Într-un spital public finanțat din bani publici, lipsa transparenței nu este doar o problemă administrativă, ci o problemă de responsabilitate publică.

Citat din raport:

„nu s-a asigurat transparența și publicitatea achizițiilor publice, deoarece nu s-au publicat semestrial în SEAP extrase din programul anual al achizițiilor publice.”

Proceduri speciale folosite fără justificare

Una dintre cele mai grave constatări ale auditului privește utilizarea procedurii de negociere fără publicarea unui anunț.

Această procedură este considerată excepțională în legislația achizițiilor publice, fiind permisă doar în situații bine justificate.

În cazul Spitalului din Bârlad, auditorii nu au identificat documente care să justifice utilizarea acestei metode. Mai mult, documentația nu a fost transmisă către Agenția Națională pentru Achiziții Publice pentru controlul obligatoriu.

Cu alte cuvinte, o procedură care reduce competiția și transparența a fost utilizată fără explicații clare.

Citat din raport:

„efectuarea de achiziții prin procedura de negociere fără publicare prealabilă, în absența unor informații/documente care să ateste alegerea procedurii.”

„netransmiterea notei informative către Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) pentru controlul ex-ante.”

Licitații „în desfășurare”, dar fără final

Raportul Curții de Conturi descrie și o situație administrativă cel puțin neobișnuită: proceduri de achiziție care rămâneau înregistrate în SEAP ca fiind în desfășurare, deși în realitate nu se finalizaseră.

În același timp, spitalul a continuat să cumpere produse prin achiziții directe.

Această practică poate crea un mecanism prin care procedurile competitive sunt ocolite, iar achizițiile sunt fragmentate în afara licitațiilor publice.

Responsabilitatea pentru această situație revine atât conducerii spitalului, cât și compartimentului care gestionează procedurile în SEAP.

Citat din raport:

„menținerea eronată în SEAP a achiziției cu stadiul în desfășurare și neanularea achiziției publice, în condițiile în care contractul de achiziție/contractul subsecvent nu s-au operaționalizat, entitatea procedând în anul 2025 la realizarea de achiziții directe.”

Licitația pentru teste de glicemie ridică cele mai multe semne de întrebare

Cel mai relevant exemplu analizat de Curtea de Conturi este licitația pentru teste de glicemie.

Auditul arată că necesarul a fost estimat la 4,5 milioane de teste, o cantitate considerată nerealistă de către auditori și care a dus la stabilirea unei valori estimate de aproape 3,7 milioane de lei.

În plus, caietul de sarcini a inclus cerințe tehnice care indicau anumite caracteristici ce puteau favoriza un anumit furnizor.

Situația devine și mai problematică în momentul atribuirii contractului: acordul a fost semnat cu un operator economic care nu se afla pe primul loc în clasamentul ofertelor, deși criteriul stabilit era „prețul cel mai scăzut”.

Citat din raport:

„estimarea nereală a cantității de teste glicemie, respectiv 4.500.000 bucăți, care a condus la stabilirea unei valori estimate a achiziției de 3.690.000 lei.”

„aplicarea eronată a criteriului de atribuire «prețul cel mai scăzut».”

Achiziții mai scumpe decât cele obținute prin licitație

Raportul indică și situații în care spitalul a cumpărat ulterior aceleași produse prin achiziții directe, dar la prețuri mai mari decât cele stabilite prin procedura competitivă.

Chiar dacă prejudiciul calculat de auditori este relativ mic, aproximativ 13.000 de lei, analiza a fost realizată doar pe un eșantion.

Problema reală nu este suma, ci faptul că mecanismul administrativ a permis astfel de situații.

Citat din raport:

„au fost efectuate achiziții directe la prețuri mai mari decât cele rezultate din procedura de achiziție prin licitație deschisă pentru teste de glicemie.”

Control intern aproape inexistent

Raportul Curții de Conturi indică și o problemă structurală: sistemul de control intern al spitalului funcționează defectuos.

Auditorii au constatat:

fișe de post neactualizate
atribuții suprapuse între angajați
lipsa registrului de riscuri
lipsa separării responsabilităților între achiziție și recepția produselor.

În administrația publică, astfel de situații sunt considerate vulnerabilități majore care pot permite abuzuri sau cheltuirea defectuoasă a fondurilor.

Citat din raport:

„au fost identificate deficiențe privind organizarea și funcționarea controlului intern managerial în domeniul achizițiilor publice.”

Concluzia Curții de Conturi

Raportul Curții de Conturi conturează imaginea unui sistem de achiziții publice în care regulile nu sunt aplicate consecvent, iar controlul intern este slab.

Responsabilitatea pentru aceste disfuncționalități nu poate fi atribuită exclusiv unor erori tehnice. Într-o instituție publică de dimensiunea Spitalului Municipal din Bârlad, modul în care sunt gestionate achizițiile reflectă direct modul în care este exercitat managementul.

Citat din raport:

„Concluzia de audit: contrară. Pe baza procedurilor de audit efectuate asupra documentelor și
operațiunilor care intră în sfera de cuprindere a auditului de conformitate ad-hoc și a raționamentului
profesional, am constatat că subiectul auditat nu este conform sub toate aspectele semnificative, cu criteriile
de audit aplicabile privind fundamentarea, aprobarea, derularea achizițiilor de materiale sanitare respectiv
încheierea contractelor și publicarea acestora, iar neconformitățile constatate sunt generalizate.”

(Alex Mihăiescu)