Dacă într-o zi treceți pe lângă un WC public proaspăt vopsit și veți vedea un sobor de preoți, un primar și niște consilieri care țin de zor o panglică tricoloră, să știți că sunteți martorii unui eveniment crucial: „inaugurarea măreței realizări”.
Nu contează că vorbim de o alee peticită după trei decenii de gropi, un podeț care stătea să cadă de la Revoluție sau de o școală reabilitată din bani europeni – fără o ceremonie cu foarfeca ridicată solemn, nu se pune!
Spectacolul inaugurărilor: teatrul absurdului pe bani publici
Tradiția este sfântă. La fiecare panglică tăiată trebuie să avem:
✔️ Primarul – cel care își asumă toată gloria, de parcă ar fi scos banii din propriul buzunar și i-ar fi clădit cu mâinile goale. Se uită mândru la panglica tricoloră, iar la interviu spune inevitabil „ne ținem de promisiuni, așa cum am spus în campanie”. Deși ce a „promis” era, de fapt, o datorie elementară.
✔️ Preotul – pentru că, fără o stropire serioasă cu agheasmă, asfaltul nu se așază bine, iar țevile din canalizare riscă să aibă „duhuri rele”. În plus, „Doamne-ajută!” sună bine în orice context, mai ales când nimeni nu mai are încredere în stat.
✔️ Politicianul venit de la județ – un deputat sau senator care nu a pus piciorul în localitate până atunci, dar e prezent „să susțină investițiile în comunități”. Dacă prinde și un microfon, e vai de timpanul audienței.
Toți acești actori își joacă rolurile cu seriozitate. Taie panglica, aplaudă reciproc și își fac poze ca să aibă ce posta pe Facebook: „Promisiune îndeplinită!”. Apoi pleacă, lăsând în urmă realitatea – adică o lucrare făcută pe repede-înainte, cu riscul să se strice după prima ploaie mai serioasă.
De ce tăiem panglici?
Românii nu mai au încredere în autorități, dar au nevoie de spectacole. De aceea, fiecare bucată de asfalt turnat devine o victorie, fiecare bancă nouă în parc e o „realizare”. Ne bucurăm la firimituri, iar politicienii ne întrețin cu panglici, discursuri și sfințiri.
Pentru că, dacă totul s-ar face normal, fără paradă, lumea s-ar întreba: „De ce să-l mai votez pe nea Cutare, dacă doar și-a făcut treaba?”.
Așa că, dragi bârlădeni, dacă vedeți o bandă tricoloră întinsă între două garduri, nu vă enervați. Luați o foarfecă și tăiați și voi o bucată. Măcar să aveți un suvenir de la marele moment!
(Alex Mihăiescu)