Un nou dosar de corupție lovește Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui, la doar două săptămâni după scandalul de la Murgeni. De data aceasta, epicentrul este la Poliția din Negrești, unde procurorii anticorupție au ridicat documente întocmite de șase agenți – un rutierist și cinci de la Ordine Publică. Vizate: procese-verbale suspecte, întocmite în timpul controalelor de rutină. Oficial, nu există încă acuzații formulate. Neoficial, ancheta vorbește despre bani primiți în schimbul „iertării” unor abateri rutiere. Rețeta? Cunoscută: mită contra indulgență, proces-verbal pe alt nume, și legea transformată într-un serviciu cu tarif variabil.
Faptul că nimeni nu e încă acuzat penal nu înseamnă că faptele n-au fost comise. Înseamnă doar că sistemul își oferă, ca de obicei, o fereastră întredeschisă. O pauză de acoperit urmele și de apărat imaginea. Probabil ceva s-a fisurat. Ceva care nu mai poate fi reparat cu declarații sterile și cu aceeași placă despre „uscături izolate”.
Pentru că nu mai vorbim despre excepții. Vorbim despre un sistem în metastază. În mai puțin de o lună, trei orașe din același județ – Murgeni, Huși, Negrești – sunt scena unor anchete pentru fapte de corupție comise de polițiști. Și toate urmează același tipar: abuz de funcție, fals, complicități în afara instituției, și mai ales o siguranță toxică.
La Huși, rețeaua era deja rafinată: capcane în trafic, colaboratori civili și tarife impuse cu tupeu. La Murgeni, permisul de conducere devenise produs de serie. Iar la Negrești, falsificarea proceselor-verbale e o insultă directă adusă oricărui cetățean care mai speră într-o instituție funcțională.
Toate aceste cazuri au în comun un lucru: Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui. O instituție condusă, de ani buni, de inspectori-șefi numiți cu titlu interimar. Niciunul nu a avut mandat deplin. Niciunul nu și-a asumat public reforma. Toți au semnat hârtii și au făcut „figurație administrativă” într-un sistem care, între timp, s-a eliberat de orice urmă de control intern real.
Și aici intervine problema fundamentală: cine controlează poliția în Vaslui?
Compartimentul de Control Intern, conform legii, trebuie să vegheze la corectitudinea acțiunilor din teren. Să facă verificări, tematice și inopinate. Să întocmească rapoarte, să propună sancțiuni, să elimine disfuncționalitățile. Asta pe hârtie. În realitate, avem parte de o tăcere suspectă și de o complicitate tacită cu sistemul pe care ar trebui să-l supravegheze.
Pentru că, dacă aceste practici sunt răspândite în trei orașe diferite, într-un interval atât de scurt, întrebarea devine simplă: câte astfel de cazuri NU au ajuns la presă? Câte au fost mușamalizate? Câte au fost închise „din lipsă de probe”? Câte anchete au fost înăbușite înainte să înceapă?
Vasluiul nu mai este doar un județ cu probleme de infrastructură sau sărăcie endemică. A devenit, încet, dar sigur, un exemplu de colaps instituțional sub acoperire. Unde polițiștii nu se mai tem de lege, pentru că au înțeles că sistemul nu-i sancționează, ci îi protejează.
Este acest dosar un nou început? Sau doar o bifă temporară într-un calendar de eșecuri sistematice?
E greu de crezut că va exista vreo demisie. Vreo asumare. Vreo restructurare serioasă. Pentru că în Vaslui, de ani buni, controlul real asupra poliției este doar o iluzie. Un decor de carton sub care freamătă interese, complicități și tăceri convenabile.
Până nu apare un șef care să înțeleagă ce înseamnă autoritate și ce presupune onoarea uniformei, IPJ Vaslui va continua să funcționeze ca un mecanism defect. Și fiecare caz de corupție va fi doar o nouă piesă într-un puzzle pe care nimeni nu mai are curajul să-l privească în ansamblu.
Azi Negrești. Ieri Murgeni. Alaltăieri Huși. La Bârlad nu. Mâine, poate tot județul.
Pentru că atunci când nu mai e frică de lege, corupția devine normă.
Iar Vasluiul, un județ în care statul e tot mai absent, riscă să devină, definitiv, o zonă eliberată de responsabilitate.
Și dacă ne uităm la structurile care ar trebui să completeze tabloul luptei anticorupție, lucrurile devin și mai cinice. Direcția Generală Anticorupție – Serviciul Județean Vaslui mimează, de ani buni, activitatea anticorupție într-un județ în care „toți se cunosc între ei ca cheia și lacătul”. Singurele dosare declanșate de DGA par să fie cele sesizate de cetățeni prin numărul verde, sau — și mai dubios — cazuri în care „plicul” e, probabil, prea subțire, iar un ofițer se simte ofensat. În timp ce corupția colcăie prin birouri, secții și mașini de patrulare, dosarele DGA Vaslui declanșate prin autosesizare sunt, practic, inexistente. Nu vorbim despre o lipsă de fapte, ci despre o lipsă de voință și despre un aparat care refuză să-și deranjeze cunoștințele.
În aceste condiții, județul Vaslui nu e doar „un sat fără câini”. E un teritoriu controlat de haite. Iar autoritățile care ar trebui să aducă legea, transparența și încrederea în comunitate, fie pactizează cu sistemul, fie asistă, pasive și complice, la prăbușirea lui.
(Alex Mihăiescu)