La început, zilele nu aveau o denumire, timpul era divizat în luni cu multe, multe zile. Citeşte povestea interesantă a zilelor săptămânii.
Atunci când oamenii au început să construiască oraşele aveau nevoie de o zi anume în care ei să se ocupe de negustorie. Uneori aceste zile de piaţă erau stabilite la fiecare a 10-a zi din lună sau la fiecare a 15-a.
Babilonienii au decis ca ziua de negustorie să fie la fiecare a 7-a zi din lună. În această zi nu se muncea, dar se organiza piaţa şi aveau loc sărbători.
Evreii le-au urmat exemplul, dar au păstrat această a şaptea zi pentru scopuri religioase. Aşa a intrat ziua de rugăciune în existenţa lor.
Tot evreii au dat nume diferite pentru şapte zile, mai bine spus numere în funcţie de ziua lor de rugăciune – ex. miercurea era a treia zi după Sabat, şi tot aşa se continua.
Când egiptenii au adoptat săptămâna cu şapte zile, ei au denumit zilele după cinci plante, Soare şi Lună. Romanii au folosit numele date de egipteni zilelor: ziua Soarelui, ziua Lunii, ziua planetei Marte, ziua planetei Mercur, ziua planetei Jupiter, ziua planetei Venus şi ziua planetei Saturn.
Noi am luat numele zilelor de la anglo-saxoni, care au denumit zilele după zeii lor, care erau aproximativ aceeaşi ca și cei ai romanilor.
Ziua Soarelui era numită Sunnandaeg sau ziua de duminică. Ziua Lunii era numită Mohandaeg sau Luni. Ziua lui Marte a devenit ziua lui Tiw – zeul războiului la ei, şi a fost denumită Tiwesdaeg sau marţi. Ziua lui Mercur, cea a zeului lemnului Woden a devenit Miercuri. Ziua lui Jupiter, cel care trăzneşte, a devenit ziua lui Thor, ulterior fiind numită joi. Ziua lui Venus a fost denumită după Frigg, soţia regelui Odin, devenit ulterior vineri. Ziua lui Saturn a fost numită Saeternsdaeg – sâmbătă.
Zi după zi s-a ţinut cont de spaţiul dintre răsărit şi apus. Romanii au numărat din noapte în noapte, iar cele mai multe naţiuni folosesc acum metoda lor.
Şi astfel zilele lunii au primit nume şi au fost împărţite câte 7, până se termina luna calendaristică.
apropotv.ro