La mijlocul lunii iulie 2025, redacția noastră a decis să facă un pas pe care multe instituții media îl evită: nu doar să publice o anchetă jurnalistică, ci să ducă informațiile direct în mâna celor abilitați să intervină – instituțiile statului. Vorbim de un caz cu suspiciuni clare privind atribuirea repetitivă, preferențială și netransparentă a unor achiziții publice directe.
Am identificat, documentat și livrat material probatoriu concret către o structură anticorupție centrală, tocmai pentru a evita blocajele sau influențele de la nivel local ori regional. Era un pas calculat: persoane cu care am intrat în contact în timpul investigației ne-au transmis că „omul e bine, are pe cine trebuie acolo și acolo”. Într-o țară cu experiența României, nu e prima dată când auzim astfel de avertismente.
Două lumi paralele: reacția ANAP vs. reacția anticorupției
În paralel cu sesizarea către instituția anticorupție, am trimis și o plângere către Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP). Diferența de reacție a fost, pe scurt, izbitoare.
ANAP ne-a răspuns prompt, cu un număr oficial de înregistrare și chiar un – rar în administrația românească – „Mulțumim!”. Scurt, profesionist, exact cum ar trebui să arate o relație între cetățean și instituție.
Pe de altă parte, din partea structurii anticorupție, în aproape trei săptămâni am asistat la un veritabil joc de ping-pong administrativ: de la București la Iași, de la Iași la Bârlad, iar apoi… cam atât. Exact traseul pe care am vrut să îl evităm.
De ce am mers direct la București
Motivul pentru care am sărit etapele locale și regionale era clar: obiectivitatea. Dosarele de corupție cu implicații în comunități mici au un traseu fragil atunci când există suspiciuni că „se știe cine e implicat” sau „nu se deranjează omul”. La nivel central, teoretic, nu există presiunile sociale, relațiile de rudenie, prieteniile sau dependențele economice care pot influența mersul unei anchete.
Teoretic. Practic, se pare că procurorii din structura centrală lucrează dosare din teritoriu doar când vor. În cazul de față, au preferat să le „returneze” circuitului local.
Ce conține sesizarea
Fără a dezvălui numele instituției publice implicate sau al firmei beneficiare, pentru a nu compromite investigația în curs, putem spune că e vorba despre:
-
o firmă înființată anul trecut, fără istoric în SEAP;
-
peste 6 achiziții directe atribuite exclusiv de către aceeași primărie;
-
în cel puțin 5 cazuri, publicarea și atribuirea au avut loc în 1-5 minute;
-
lipsa oricărei competiții reale;
-
valori contractuale care sugerează posibila fragmentare artificială a unei achiziții mai mari, o metodă clasică de a ocoli legea.
Am indicat inclusiv codurile din SEAP aferente fiecărei tranzacții, iar ANAP are acum aceste date în verificare.
Concluzia amară
În timp ce o instituție de control administrativ a reacționat rapid și concret, o structură anticorupție a ales să facă ceea ce știe prea bine – să paseze responsabilitatea. Iar când vorbim de corupție în achiziții publice, timpul nu e doar esențial – e adesea decisiv. Fie acționezi rapid, fie cazul moare înainte să ajungă în instanță.
Redacția noastră rămâne pe poziții, păstrând în picioare investigația. Și vom continua să lucrăm la acest caz, cu sau fără ajutorul celor care ar trebui să lupte în prima linie împotriva corupției.
Iar acum, la final, un mesaj pentru cei care poate, într-o zi, vor încerca să se explice prin comunicate de presă: nu veniți cu „nu am știut!”. Ați știut. Doar că ați căscat de plictiseală. Și încă ceva, nu suntem intimidabili. Chiar nu.