Un principiu democratic fundamental spune că deciziile importante pentru comunitate trebuie să fie transparente și supuse dezbaterii publice. În teorie, asta înseamnă că orice proiect de anvergură al administrației trebuie adus la cunoștința cetățenilor, analizat, discutat și, eventual, ajustat în funcție de nevoile și dorințele lor. În practică însă, asistăm la o mascaradă birocratică atent regizată, unde „transparența” este doar o iluzie, iar dezbaterile publice sunt un simulacru trist.
Administrațiile locale aplică o schemă simplă, dar eficientă, pentru a respecta litera legii, dar nu și spiritul ei. Mai întâi, proiectele sunt postate pe site-urile oficiale ale primăriilor. Aparent, un gest normal. Numai că aceste site-uri sunt adevărate labirinturi digitale, construite parcă special pentru a descuraja orice cetățean curios. Butoane ilogice, pagini care se încarcă greu, documente ascunse în sub-sub-submeniuri. După două-trei click-uri ești deja pierdut, iar după cinci simți nevoia să ieși la aer.
Apoi, chiar și dacă, printr-un miracol, dai peste documentul buclucaș, descoperi că a fost postat „strategic”: la ora 23:45, în ajunul unui weekend prelungit, când toată lumea are alte preocupări. Și dacă ai impresia că măcar ai timp să-l studiezi, află că ai la dispoziție exact trei zile lucrătoare pentru a trimite observații. În această perioadă, primăria își face treaba „exemplar”: angajații instituțiilor subordonate sunt mobilizați să participe la dezbatere. Ei trimit răspunsurile „care trebuie”, laudă inițiativa, iar în ziua dezbaterii publice sunt prezenți în sală. Publicul? Tot aceiași funcționari ai primăriei, angajați ai bibliotecii, muzeului și, eventual, câțiva pensionari care au greșit încăperea.
În acest decor grotesc, aleșii locali se pot bate pe umăr, satisfăcuți: „Am supus proiectul dezbaterii publice, am primit feedback, am respectat toate procedurile!”. Rezultatul? Un oraș reconfigurat după interese obscure, un buget direcționat strategic și cetățeni ținuți departe de deciziile care le influențează viața.
Până când această practică nu va fi expusă și combătută, administrațiile vor continua să mimeze dialogul civic, iar dezbaterile publice vor rămâne un teatru ieftin, jucat pe o scenă goală. Pentru că, în democrația noastră originală, totul se face la vedere, dar pe ascuns.
(Alex Mihăiescu)