Nu, fântâna nu va arăta ca în imaginea acestui articol. Doar am încercat să ne imaginăm cum ar putea fi, cu ajutorul INTELIGENȚEI ARTIFICIALE. Într-un oraș în care canalizarea cedează la prima ploaie, trotuarele devin adevărate piscine publice și bugetul local e folosit mai degrabă pentru impresie artistică decât pentru utilitate, Primăria Bârlad a decis că prioritatea absolută este… o fântână arteziană în mijlocul unui sens giratoriu notoriu pentru faptul că se inundă frecvent.
Pe 23 iulie 2025, în plină caniculă, administrația locală a publicat pe SEAP o achiziție directă pentru execuția și montajul unei fântâni arteziene în zona „Gura Leului” – o denumire legendară, dar și cu tentă tragicomică, dacă privim în jurul ei.
Valoarea totală a achiziției? 15.772,03 euro, adică aproape 800 de milioane de lei vechi. Da, ați citit bine. Aproape un miliard pentru o fântână decorativă cu distribuitor inox de 3,8 metri diametru și patru capete de leu, în onoarea unei legende care, deși pitorească, e la limita fabulației de vară.
Locul ales pentru montaj? Intersecția „Gura Leului”, în mijlocul sensului giratoriu care, la fiecare ploaie mai serioasă, devine… un lac. Un loc în care se poate înota mai ușor decât circula. O zonă care, ironic, nu are nevoie de o fântână pentru a țâșni apă – o face natura gratis și cu debit.
O fântână „în spiritul locului”
Conform documentației de achiziție, fântâna va avea capete de leu, „în spiritul poveștii locului”. Povestea, transmisă pe cale orală, vorbește despre o cișmea cu cap de leu care ar fi existat după Marea Unire, inspirată la rândul ei dintr-o legendă locală cu iz de basm.
Se spune că, demult, o trupă de circ a adus în marginea târgului un leu care s-ar fi atașat de copiii din zonă. Când caravana a plecat, animalul a refuzat să o urmeze, și a murit de dor, lăsând în urmă – potrivit legendei – un fir de apă care a izvorât chiar din locul unde a stat cușca lui. O legendă frumoasă, emoționantă… dar pe banii cui vrem s-o transformăm în inox?
Povești scumpe și priorități la voia fanteziei
Această investiție, cu o firmă din București ca favorită în cursa pentru contract, pare desprinsă dintr-o agendă turistică pe care Bârladul nu o are. Nu există un plan urban coerent de revitalizare a zonei, nu există nici măcar o strategie turistică articulată. Nu există locuri de parcare, dar vom avea o fântână în mijlocul unei bălți.
Mai mult, în timp ce administrația locală pompează bani în fântâni decorative, locuitorii din cartierul Gară, din imediata vecinătate, se confruntă cu probleme reale: gropi, trafic haotic, lipsă de iluminat corespunzător, rețele de utilități învechite.
Întrebarea logică: de ce e fântâna asta o prioritate? Cine a cerut-o? S-a făcut vreo consultare publică? Sau pur și simplu capul de leu a fost suficient de convingător pentru a scoate aproape un miliard din buget?
Între mit, apă și praf
Legendele dau identitate unui oraș, dar nu țin loc de asfalt, canalizare sau viziune. Din păcate, la Bârlad, mitul și betonul inoxidabil se întâlnesc într-un context absurd: se construiește o fântână în mijlocul unui loc care se umple natural cu apă la fiecare ploaie. Poate, în loc să fie un punct turistic, va deveni punctul zero al ironiei administrative.
Într-un oraș care încă își caută direcția, această achiziție pare mai degrabă o piesă de decor în teatrul unei administrații care confundă legendele urbane cu strategiile urbane.
Fântâna din Gura Leului va fi, cel mai probabil, frumoasă. Dar, într-un oraș în care copiii nu au spații decente de joacă, iar adulții se roagă să nu le sară roata în vreo groapă ascunsă sub bălți, pare că am învățat doar partea cu „apă de ploaie” din lecția istoriei locale.