EXPLOZIV: Scandalul închisorilor CIA. Ion Iliescu recunoaşte, pentru Der Spiegel, că a aprobat „un sediu” pentru CIA. Talpeş s-a ocupat de problemă.
Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat, într-un interviu pentru Der Spiegel, că a aprobat un „sediu” pentru CIA, în 2002-2003, pentru ca serviciul secret american să îşi poată desfăşura activităţile în România.
De detalii s-a ocupat şeful SIE de atunci, Ioan Talpeş, care spune că acest sediu a fost în Bucureşti. De altfel Talpeş a vorbit încă de anul trecut despre un centru de tranzit al CIA în România. Iliescu insistă însă să sublinieze că nu ştie dacă acel sediu a fost folosit de CIA ca o închisoare clandestină pentru suspecţii de terorism. Un raport al Congresului american, bazat pe anchete interne la nivelul CIA, arată că în România a existat o astfel de închisoare.
Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat, într-un interviu acordat Der Spiegel, că a aprobat un sediu pentru CIA în România, în anii 2002-2003, însă că nu ştie dacă acest sediu a fost folosit de serviciul secret ca închisoare clandestină pentru suspecţii de terorism. Iliescu spune că a făcut acest gest din curtoazie faţă de partenerii americani, în perioada de pre-aderare a României la NATO.
Recent, fostul preşedinte Traian Băsescu declara că “nu există o probă că pe teritoriul României au existat astfel de închisori”. Iliescu este al doilea fost şef de stat, după fostul preşedinte polonez Alexander Kvasnievski, care recunoaşte existenţa închisorilor clandestine CIA, conform Der Spiegel.
Iliescu spune că a primit o cerere în acest sens de la „aliaţii noştri americani” şi că a aprobat-o, iar de detalii s-a ocupat şeful SIE de atunci, Ioan Talpeş. Acesta a confirmat spusele lui Iliescu, pentru Der Spiegel, de altfel Talpeş fiind primul oficial român care a vorbit, anul trecut, despre existenţa unui centru de tranzit al CIA în România.
Iliescu: „A fost un gest de bunăvoinţă înainte de aderarea noastră la NATO”
„Noi nu ne-am amestecat în activităţile SUA de acolo. Eu, ca preşedinte la vremea respectivă am privit această cerere ca pe o chestiune minoră. Eram aliaţi, luptam împreună în Afganistan şi în Orientul Mijlociu, aşa că nu am mers în detaliu în ceea ce priveşte cererea unui stat aliat de a avea un sediu în România”, a mai spus Ion Iliescu.
Întrebat dacă ar mai fi aprobat locaţia ştiind ce urma să se întâmple acolo, Iliescu a răspuns „desigur că nu”. „Am învăţat din acest lucru ca pe viitor să fim atenţi şi să cântărim conştiincioşi astfel de cereri”, a mai spus Iliescu.
De „problemă” s-a ocupat fostul consilier prezidenţial Ioan Talpeş
Ioan Talpeş a confirmat declaraţiile lui Iliescu pentru Der Spiegel şi a declarat că fostul preşedinte i-a dat mână liberă să se ocupe de această problemă, sediul oferit CIA fiind în Bucureşti. Talpeş spune că acest sediu nu mai există în prezent.
Talpeş a mai declarat că CIA a folosit acest sediu în perioada 2003-2006 şi că autorităţile române au informat CIA că nu doresc să ştie ce se petrece în acel sediu, pentru că, spune Talpeş, era conştient că „situaţia poate deveni periculoasă”. Talpeş mai spune că nu ştie dacă CIA a folosit Baza militară de la Mihail Kogălniceanu pentru tranzitul de prizonieri. Prin acest gest, mai spune Talpeş, România şi-ar fi dovedit alianţa înainte de aderarea la NATO.
Un raport al Senatului american publicat în 9 decembrie 2014 arată că CIA a folosit metode “brutale”, de multe ori “ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute.
Versiunea publică a raportului a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA. Potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este “BLACK” (negru). Polonia are culoarea “albastru”, Lituania, “violet”, iar Thailanda, “verde”.
Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca “inacceptabilă” această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare. “În august 2003, ambasadorul american în ţara … a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România – n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell – n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (…)”, menţionează raportul.
În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. “Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare”, subliniază raportul. În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport. “Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (…) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA”, precizează raportul.
Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.
Gândul.info