Luni, 16 decembrie 2024, la ora 15:00 fix – sau măcar pe aproape, căci punctualitatea nu e punctul forte al ședințelor publice – Consiliul Local Bârlad s-a reunit pentru o misiune aparent simplă: alegerea viceprimarului. Ce a urmat însă a fost mai degrabă o demonstrație de „așa nu”, condimentată cu tensiuni politice, tentative de influență și un final demn de celebra expresie „mai vedem”.
Când pixurile devin o problemă de stat
Subiectul ședinței era cât se poate de clar: desemnarea unui viceprimar, funcție pentru care tânărul social-democrat Florin Palade părea să fie favorit. Asta, desigur, dacă ne bazăm pe sprijinul promis de câteva „nume grele” din PSD și pe negocierile duse până în ultima clipă. Dar, cum se întâmplă destul de des, socoteala din culise nu s-a potrivit cu cea din sala de ședințe.
După o lungă dezbatere, votul a avut loc. Ce-i drept, comisia de numărare a descoperit ceva surprinzător: din cele 18 voturi exprimate, doar 9 erau „pentru” Palade, 7 „împotrivă”, iar două buletine au fost anulate pentru că prezentau „alte însemne făcute cu pixul”. Se pare că în Bârlad, un pix în plus poate cântări mai mult decât o idee bună.
Președintele de ședință, Liviu Luca, a încercat să își intre în rolul de „interpret juridic”, sugerând comisiei să privească lucrurile mai… flexibil. Dar tentativa sa a fost curmată rapid de primarul Dumitru Boroș, care, cu o doză neașteptată de fermitate, a decretat: „Decizia comisiei este suverană!”. Probabil că acest moment de principialitate a luat prin surprindere pe toată lumea…
PSD, o familie (ne)unită
Dacă ședința a demonstrat ceva, este că PSD are ceva probleme de coeziune. În loc să reușească să-și impună candidatul, partidul a oferit un spectacol al fragmentării interne, alimentat de strategii grăbite și, se pare, insuficient de bine negociate. Când până și „sprijinul de sus” nu este suficient pentru a asigura o majoritate, ai putea să te întrebi dacă nu cumva problema e chiar la bază.
Bârladul rămâne să aștepte… și să aștepte
Finalul ședinței? Un mare nimic concret. Votul a fost anulat, iar Consiliul Local a decis să programeze o nouă ședință – cândva, într-un viitor incert – pentru a relua procesul. Între timp, Bârladul rămâne fără viceprimar, iar locuitorii pot adăuga încă o bilă neagră în lungul șir al promisiunilor nefinalizate.
Această ședință nu a fost doar o demonstrație a impasului administrativ, ci și o ocazie de a observa cum politica locală reușește să transforme o alegere simplă într-un spectacol absurd. Dacă lucrurile vor continua în același ritm, Bârladul ar putea deveni un exemplu perfect pentru cum să nu faci administrație. Până atunci, rămâne doar speranța că, într-o zi, orașul va avea un viceprimar. Sau măcar o decizie clară.
(Alex Mihăiescu)