„Excelență la kilogram” – premiul pentru rușine în administrația Bârlad

Într-un stat de drept funcțional, un funcționar public cu un istoric judiciar îndoielnic, gestionând o instituție publică precum o feudă personală, ar fi fost deja istorie. La Bârlad, în schimb, Vasile Chelaru este premiat cu diplome de excelență, în aplauzele surde ale administrației Boroș, deși instanțele emit hotărâri definitive care îi demontează pas cu pas „strategia managerială”. Sau, mai corect spus, abuzul instituționalizat.

Pentru cine nu e familiarizat: Vasile Chelaru a fost implicat într-un scandal penal cât timp conducea Poliția Municipală. A fost salvat de primarul Dumitru Boroș și numit, cu binecuvântare administrativă, șef peste Poliția Locală Bârlad. De aici a început un carusel de presupuse „ilegalități, hărțuiri profesionale și umilințe sistematice aduse subalternilor”, toate demontate, rând pe rând, în instanțele de judecată.

Pe scurt, avem:

• evaluări profesionale anulate de instanță ca fiind nejustificate și viciate (cazul agentului Adi-Marius Tarciniu);

• destituiri ilegale, cu readmiterea angajaților în funcție și plata tuturor drepturilor salariale restante (cazul Ion Hrincu);

• abuzuri manageriale sistematice recunoscute juridic și condamnate prin sentințe definitive.

Dar ce contează legea, când ai diploma primarului și protecția politică?

Atitudinea administrației locale este, poate, mai scandaloasă decât comportamentul șefului Poliției Locale. Primarul Boroș – în loc să sesizeze Comisia de disciplină, să analizeze în regim de urgență legalitatea acțiunilor managerului Chelaru sau măcar să aplice prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (în forma aplicabilă anterior Codului administrativ), preferă să se facă că plouă.

Mai grav este că se ignoră și Codul Administrativ, care prevede clar la art. 491, alin. (1) că „funcționarul public este evaluat anual pe baza criteriilor de performanță aprobate potrivit legii.” Or, când evaluările sunt făcute discreționar, fără criterii reale și anulate ulterior de instanță, nu mai vorbim despre administrare, ci despre vendetă personală.

Potrivit art. 493, alin. (4), “funcționarul public are dreptul să conteste evaluarea”. Ce nu scrie în lege, dar trăiește în Bârlad, este că după contestație, urmează represaliile. Aici, să îndrăznești să faci o contestație unui raport înseamnă să te trezești cu altul și mai rău anul următor. Și tot așa. Până cedezi sau câștigi în instanță. Între timp, Chelaru rezistă.

Banii contribuabililor plătesc incompetența și orgoliul unui om protejat politic

Fiecare decizie judecătorească împotriva Poliției Locale înseamnă cheltuieli. Mii de lei în onorarii, taxe judiciare și salarii restante, toate din bugetul local – adică banii bârlădenilor. Deja se vorbește de zeci de mii de lei. Nu pentru o investiție în siguranță publică, ci pentru a plăti deciziile ilegale ale unui om care, în mod normal, ar fi trebuit să fie revocat din funcție de îndată, conform principiului răspunderii administrative.

Dar nu. La Bârlad, justiția câștigă în instanță, dar pierde pe linie administrativă.

Complicitate tăcută și rețea de protecție

Să nu uităm de aspectul profund toxic al complicității politice. Când consilierii locali cer explicații despre performanțele lui Chelaru, primarul refuză sistematic să răspundă. Când DNA face percheziții, primarul îl premiază. Când justiția dă decizii definitive, administrația se face că nu le vede.

Asta nu mai e doar iresponsabilitate. E complicitate administrativă. O palmă dată cetățenilor care încă mai cred că legea nu e o glumă în ședințele de Consiliu Local.

Concluzie: Bârladul are o problemă gravă de guvernanță locală

Vasile Chelaru e doar vârful icebergului. Sub el, o structură învechită, clientelară și imună la lege își apără privilegiile cu o nesimțire de tip feudal. Într-un oraș în care hotărârile judecătorești se ignoră, iar deciziile administrative se iau după criterii de fidelitate personală, nu de competență, e greu să mai vorbim despre administrație publică. Vorbim despre un cartel local al imposturii.

Până când statul – în forma sa executivă și juridică – nu va acționa coerent și legal, Vasile Chelaru va rămâne un simbol al rezistenței. Nu împotriva abuzului, ci în favoarea lui.

 [Alex Mihăiescu]